Am fost prin câteva biserici până acum. Nu multe, dar suficiente ca să-mi formez o idee despre:

♦ ce este,

♦ ar trebui să fie,

♦ nu este,

♦ nu ar trebui să fie,

♦ ce-mi poate oferi,

♦ ce pot să ii ofer (în general) Bisericii și

♦ ce să nu mă aștept niciodată să facă pentru mine…

Povestea mea și a ta

Probabil că ai trecut și tu, la fel ca mine, prin situații de acest fel: Ai pătruns cu speranță și încredere într-o comunitate spirituală creștină și ai crezut că tocmai ți-ai făcut intrarea în laboratorul-pepinieră creat de Dumnezeu în care ți se va observa potențialul „extraordinar”, vei fi trecut prin mâini dibace și vei fi ridicat la nivelul superior de slujire spre care ai tins „toată viața”.

Poate că, la fel ca mine, ai continuat, în naivitatea ta, să crezi, în ciuda unor „evidențe”, că timpul petrecut aici îți este favorabil și – într-un fel sau altul – ceea ce se lasă așteptat nu este de fapt pierdut… Că lucrurile merg greu, dar, deh!, lumea îți așteaptă dovezile de loialitate, dedicare, seriozitate și obediență înainte de a „investi” în potențialul tău. Și ai încercat să le oferi aceste dovezi așa cum te-ai priceput.

Ai mai crezut că trebuie să crești, să te maturizezi înainte să poată fi prelucrată inima și mintea ta pentru slujire. Și ai așteptat ca acestea să se petreacă…

Doar că ce credeai tu nu era ceea ce așteptau alții…

Tu ai avut o „problemă”

„Problema” ta a fost faptul că ai identificat în calea cea strâmtă a Împărăției posibilitatea unei benzi de viteză încrustate în inima ta, pe care ai simțit nevoia să circuli.

Adică:

Ai vrut să te hrănești și să înveți bazele credinței tale;

Ai dorit să existe niște brațe deschise sincer cărora să le răspunzi și apoi să te integrezi în organism pentru a-ți găsi locul și rolul;

Ai tânjit să te specializezi pe baza darurilor tale spirituale în slujiri din ce în ce mai ample, ajutat de cei mai experimentați membri;

Te-ai gândit să „ieși în lume” și să împărtășești din căldura și lumina inimii tale aprinse de Dumnezeu, dar în felul tău… special;

Ai vrut să ucenicizezi și să înveți oameni dornici de cunoaștere cu privire la fundamentul a ceea ce ai acumulat;

Sperai să ajungi la nivelul la care să-i încurajezi și să-i lansezi în lucrarea lor deosebită, pe calea lor, respectându-le individualitatea.

Aici ai greșit în așteptările tale

Ai greșit în așteptările tale la fel ca mine.

Și ai lăsat ca deznădejdea, amărăciunea și frustrarea să-ți alieneze inima.

Pentru că biserica nu este ceea ce crezi tu că ar trebui să fie. Ceea ce a fost în primele veacuri și probabil va mai fi cândva.

Biserica vizibilă este astăzi, în mare parte, o instituție umană, cu scopul general al fiecărei instituții de autoconservare, nu de a te servi pe tine. Dar care, este adevărat și frumos în același timp, păstrează în sânul ei flăcări încă nestinse ale credinței autentice, nepervertite de dogme, reguli, practici neînțelese dar acceptate supus de creștin din ignoranță și sentimente de vinovăție. Aceste flăcări sunt de fapt inima bisericii, definiția și exemplul a ceea ce a vrut Mântuitorul.

Ai putea fi în pericol

Dacă cele descrise mai sus constituie și cazul tău, poți să faci 3 lucruri:

Să pleci, dar nu cred că ți-aș putea spune unde. Nici dacă ar rezolva problema.
Totul e ca speranța ta să nu moară niciodată…

Poți să rămâi astăzi acolo unde ești și să lași să ți se reducă temperatura spirituală atât cât este nevoie ca să devii „normal” și „eficient”, dar – cel mai important – „supus” și „nederanjant” în comunitatea de credincioși în care te afli. Este și aceasta o formă de răspuns din partea ta la stresul negativ creat de diferențele aparent ireconciliabile dintre așteptările normalității și rezultatele emoționale ale credulității tale.

Să ne înțelegem: Nu este nimic rău în faptul de a te integra unei biserici. Din contra, este sănătos, sigur și productiv. Înainte de toate, biserica adevărată este o adunare a celor chemați (ekklesia) de a cărei zidire a promis Domnul Isus să se ocupe. De ce nu ai face parte din lucrarea Lui, știind că orice scop al Lui îți este implicit favorabil?

Dar dacă, rămânând acolo, vei continua să ai așteptări nerealiste din partea ei, o vei transforma din potențial factor de vindecare într-unul de suferință și boală.


Mai poți face un lucru…

Oriunde ești, aplică următoarele 7 îndemnuri. Ele sunt 7 îndemnuri, dar împreună îți creează o stare în care poți să intri astfel încât să te liniștești, să te vindeci și să crești:

1. Nu mai aștepta nimic din partea bisericii. Bucură-te și mulțumește-I Cerului pentru ceea ce ți se oferă. La urma urmei nu este decât o unealtă a Lui Dumnezeu imperfectă prin infinitudinea umană a celor care o compun, dar prin care El, nestingherit, își urmărește țelurile divine perfecte.

2. Lasă-te protejat, prelucrat, iubit, înzestrat, învățat și împuternicit de către Dumnezeu în mod direct.
Asta în primul rând.
Nu te mai aștepta ca alții să-ți rezolve problemele și să-ți furnizeze cele necesare după nevoile tale.

3. Dăruiește acolo unde ești, așa cum ești, cum poți, din ceea ce ești înzestrat și capabil să faci. Lasă-te călăuzit de Sus și îți vei găsi caile…

4. Orice demers și rezultat lasă-le în mâna Lui Dumnezeu. Tu poți doar să plantezi „sămânța”. Fertilitatea „pământului”, „cerurile pline de apa”, „lumina” și „căldura astrului ceresc” îi sunt supuse doar Lui, și doar El le poate controla. O va face după înțelepciunea Lui. Dovada smereniei tale este să lași lucrurile să fie așa cum vrea El.

5. Cultivă-ți liniștea și răbdarea necesare pentru a vedea rostul și rezultatul tuturor lucrurilor făcute de tine în mod inspirat (nici nu te gândi să le faci după capul tău!).

6. Caută-i pe cei ca tine și împletește-ți degetele palmei cu ale lor într-o lucrare la care vă simțiți atrași. Dumnezeu nu-și dorește insule, și nici arhipelaguri bisericești.

7. Hrănește-te cu Cuvântul, lăsându-L să te întărească și vindece. El este o adevarată hrană, o adevarată băutură și medicament.

Ce ai decis să faci până la urmă?