Tot ceea ce Dumnezeu te face să crezi, venind din interior ca o revelație personală, este, de asemenea, o promisiune. Aceea de concretizare în viața ta de aici a lucrului revelat.

Este o greșeală, una imensă și descurajantă, să crezi că vei fi răsplătit pentru binele făcut de-abia în eternitate. Acolo sus, în ceruri.

Aici te așteaptă binecuvântări a căror concretizare este determinată și asigurată de persistența în credința faptului că ele sunt reale pentru viața ta. Că sunt, adică, pe zi ce trece, tot mai aproape de concretețe. Undeva și cândva de Dumnezeu știut.

Revelația este putere creatoare

Revelația faptului că ceva are sau va avea loc, a unui adevăr cu privire la un lucru existent sau pe cale de materializare însoțită de credința, convingerea că el așa este nu e doar informație împărtășită de divinitate. Este în același timp putere și lucrare a acelui lucru în tine în ideea de a te pregăti pentru a primi lucrul revelat, promis.

Adică revelația lucrează în tine să fii acel om care să atragă și să poată primi ceea ce i s-a promis. În timp ce pe undeva, cumva Dumnezeu poată că modelează și ridică un alt om care să participe la concretizarea lucrului promis ție.

Credința ta deschide ușa promisiunii

Dacă tu crezi că lucrul revelat există și l-ai primit, că este al tău, ți-a fost dăruit, puterea Lui Dumnezeu te pregătește să întâmpini acel lucru.

Așadar, tu ești manager înainte să ai o afacere, ești tată înainte să ai un copil, ești un soț înainte să ai soție, ești o binecuvântare pentru ceilalți înainte să ai ce să le dai concret.

Cum de este așa? Când tu te simți de fapt nepregătit deseori pentru ceea cea ar putea urma?

Ei bine, pentru că pur și simplu ai fost creat să poți să faci ceea ce urmează să faci. Însă acum, în această clipă, tu nu te trăiești pe tine. Nu, pentru că nu știi și nu crezi că ești ceea ce de fapt ești. În schimb, crezi toate minciunile pe care ți le-au spus alții, mass-media, colegii și, uneori, fără să vrea, familia și prietenii. Apoi ai început să ți le spui singur, crezându-le. Chiar dacă nu-ți recunoști că ți le spui.

 Ești ca o sămânță ce așteaptă să producă

Ceea ce ești se află sub forma unei semințe plantate de Dumnezeu în tine. Dar ca orice sămânță să germineze este nevoie de nutrienții pământului în care a fost plantată, de soare, de apă. Apoi de îngrijire, afânare. Nu te poți aștepta ca ele să se petreacă pur și simplu, deși Dumnezeu le intenționează și lucrează în tine. Dar mai este nevoie de aportul tău. Pentru că tu ești împreună-lucrător cu El la zidirea ta. Sunt lucruri pe care El ți le transmite ca să le faci. Prin Cuvânt, vocea duhului tău și a celor din jurul tău. Dar trebuie să ai smerenia necesară să le accepți.

Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.

Însă atunci când participi la creșterea ta, la înfrunzirea, înflorirea și rodirea ta, este doar o chestiune de timp și perseverență până vei manifesta concret esența acelei semințe rezidente în tine acum.

Hotărârea este, totuși, a ta!

Ce vei face cu tine în continuare?