Într-un sat, la mai marele comunităţii avu loc o nuntă. Invitaţii făceau parte din categoria celor mai înstăriţi oameni din diverse zone ale ţării şi de peste hotare. La un moment dat, în clipa în care se servea masa, ruda săracă a mirelui se găsi prin apropierea casei şi, după o scurtă ezitare, intră. Se aşeză la masă şi, liniştit, aşteptă. Unul dintre nuntaşi, dând cu ochii de el, i se adresă răstit: Ce faci dom’le? Ce cauţi aici? Cine l-a lăsat pe nenorocitul ăsta zdrenţuros să intre? Şi îl dădu afară. Amărât, săracul se duse la ruda lui cea mai apropiată să-şi plângă amarul. Înţelept, acesta îi zise: Uite, ia haina aceasta, cea mai bună pe care o am, şi du-te înapoi. Bucuros, săracul se înapoie, se aşeză la masă, şi aşteptă. În scurt timp ospătarul îi aduse o farfurie mare de supă. Pe loc, în văzul tuturor, săracul îşi băgă mâneca hainei în farfurie, adresându-i-se vestimentaţiei: Mănâncă, haină, mănâncă. Aici tu eşti cinstită…

Şi acum:

Cine este mai marele comunităţii?

Ce este nunta?

Cine este ruda săracă a mirelui?

Cine este „unul dintre nuntaşi”?

Cine este ruda cea mai apropiată a săracului?

Ce este haina?