Credința este un tărâm în care te afli, în directă legătură cu promisiunile și binecuvântările dumnezeiești pentru tine.

A trăi în credință este a trăi în acest spațiu și a te manifesta în funcție de gândurile, intențiile, sentimentele, trăirile care derivă din această formă de viețuire.

Poți face o grămadă de lucruri care ți se cer, dar fără convingere, din teamă sau pentru că urmărești o răsplată.

Dar mereu va exista o apăsare sau o dezamăgire dacă lucrurile nu merg așa cum ți-ai închipuit.

Răzvrătirea față de Dumnezeu nu vine din înțelegerea dragostei Sale, ci din ignoranță și așteptări nerealiste, bazate pe iluzii despre El și modul Său de a acționa.

Am și ai multe de învatat despre El, despre noi și lume, dar totul începe prin a-i acorda un strop de credință. Credința în ce spune El prin Fiul Său că este și face, nu ce vrem noi să credem sau ni s-a spus din cărți de către oameni.

Este o aventură a cunoașterii. Dacă vrei să-L cunoști, vei pătrunde strat după strat în profunzimea relației cu El, a percepției prezenței Sale și, în același timp, a relației cu tine, a percepției identității tale.

Dacă nu, vei rămâne în superficialitatea unei gândiri superstițioase și în apăsarea, condamnarea, respingerea, sentimentul lipsirii libertății pe care le poate aduce nepăsarea ta față de Adevăr.

Te afli în credință, sau nu?

Pentru că a te afla în credință este a te afla în legătură cu Dumnezeu.