În tine sunt mai mulți slujitori.

Ești un slujitor în familia ta pentru interesul ei. Un slujitor pentru prietenii tăi, atunci când ei te solicită sau dorești să îi ajuți. Ești un slujitor la locul tău de muncă.

Ești însă un slujitor și în comunitatea spirituală din care faci parte.

În cea creștină, slujba ta nu ți-o inventezi. Deși, dacă vrei asta, poți. Însă cea corectă, productivă și de folos îți este dată de sus (FA 20:24).

Slujba ta o găsești în tine

Dar cum să știi care este slujba ta duhovnicească în biserica din care faci parte? Cum să știi dacă ai primit una specifică de la Isus?

Ei bine, te întrebi probabil asta pentru că tu crezi că ai nevoie de o revelație specială ca să știi care este aceea. Te dezamăgesc spunându-ți că nu te va lovi lumina cunoștinței acestui lucru. Mai mult, că tu știi deja care este aceea, dar ai nevoie să privești în adâncimea înălțimii din tine, și nu în cea a tavanului bisericii în care te rogi.

Slujba ta o găsești între lucrurile pe care le-ai făcut mereu cu plăcere, ușor. Care ți-au adus bucurie, chiar dacă nu ai avut vreun câștig substanțial. Ba mai mult, lucruri care ești dispus să le faci și în absența vreunei remunerații sau compensații materiale.

Slujba ta este in tine așadar, în ceea ce numești tu-ul tău cel mai firesc (natural).

De exemplu, mie mi-a plăcut întotdeauna să îi ajut pe alții cu un sfat, o idee. Să-i încurajez și să îi ajut să meargă mai departe dacă aveau îndoieli. Să își cunoască identitatea spirituală și să aibă curaj să-și urmeze drumul. Lucruri de care să se foloseasca, trecându-le prin sită, procesându-le prin gândirea și trăirile proprii. Pe care să le adapteze pentru a funcționa pentru ei. Pentru că nu există nimic concret care să folosească tuturor.

Care crezi că este slujba mea spirituală astea fiind spuse și făcând o concordanță cu Corinteni și Efeseni?

Ești un suflet unic

Nu privi la nimeni și nu te compara cu alții. Privește în sufletul tău. La ceea ce te entuziasmează și te atrage. La ceea ce ai făcut deja și ai avut rezultate pozitive.

De exemplu, ți-a plăcut să fii în fața altora și să deschizi drumuri pe care să pășești tu și alții?

Ți-a plăcut să te ocupi de oameni și să le dai ceea ce știai că aveau nevoie, să îi asculți și să le porți de grijă?

Ți-a plăcut să te ocupi de o anumită lucrare de la A la Z, gestionând-o până la rezultat?

Ți-a venit pur și simplu să spui un anumit lucru despre sau pentru folosul cuiva fără să știi de unde ți-a venit, dar să simți că este adevărat ce spui?

Ai avut convingeri puternice despre anumite lucruri, fără să ai de partea ta argumente zdrobitoare? (Sau poate niciunul?)

Privește în tine, fi sincer, deschide 1 Corinteni 12 și Efeseni 4 și regăsește-te acolo. Apoi ține-te de acel lucru.

Nu ești în plus

Nu ești un nimeni în biserică. De fapt, din moment ce te afli acolo ești chiar o parte componentă importantă a acelei comunități. Dar și a celei universale, formate din creștinii lumii acesteia.

Biserica din care faci parte are nevoie de tine. Dar nu depinde de ea implicarea ta, ci de tine.

Poate că ai crezut că ea – biserica – trebuie să îți ofere o mână întinsă ca să te implici. Aici însă greșești. La fel cum am greșit eu cândva… S-ar putea ca mâna întinsă de ea în directia ta să nu fie după ce trebuie…

Întinde tu o mână și insistă să rămâi în ceea ce simți și crezi că ai de făcut.

Pentru că nu biserica îți spune ce să faci. Dumnezeu ți-o spune. Iar tu știi ce este acel lucru…

Ce mai aștepți?