Ca în orice luptă, şi în domeniul spiritual informaţia este importantă pentru a reuşi să îţi învingi adversarul. Nu este suficientă pentru a birui, însă te ajută să te focusezi pe slăbiciunile potrivnicului şi să te fereşti de punctele lui forte. De asemenea, este important să ştii care îi sunt tacticile şi pe ce teren va căuta să te atragă pentru a lupta cu tine.

Dar poate cel mai important este să ştii cu cine, de fapt, îţi porţi bătălia, pentru că, în caz contrar, ai putea, asemeni cunoscutului personaj cervantescian, să te lupţi cu morile de vânt…

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Este de asemenea important de ştiut că, deşi se poate manifesta prin intermediul omului, noi nu cu fiinţa umană avem de luptat. În lumina acestui fapt, multe dintre acţiunile noastre îndreptate împotriva semenilor sunt mai mult decât inutile. Înşelaţi de cel care suceşte minţile, ele sunt de-a dreptul diabolice.

În această serie, atenţia va fi concentrată asupra tacticilor vrăjmaşului nostru nevăzut prin ochii trupului şi asupra „teatrelor de operaţiuni militare” pe care se desfăşoară majoritatea luptelor noastre spirituale.

 Atacuri asupra minţii

Mandria. Mândria se naşte din imaginea eronată pe care o avem despre noi înşine. Biblia spune că diavolul „este mincinos şi tatăl minciunii”. Unul dintre mijloacele folosite de el ca să atace creaţia umană a Lui Dumnezeu este dezinformarea. A-l induce pe om în eroare cu privire la identitatea sa este una dintre ţinte.

Omul mândru consideră ca este mai important sau mai valoros decât ceilalţi datorită, în general, capacităţilor, abilităţilor, talentelor pe care le deţine. Uneori însă chiar şi în lipsa acestora.

Proverbe 16:18 revelează relaţia – de cauzalitate – dintre mândrie şi eşec:

Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.

La fel şi Matei 23:12:

Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.

Abilităţile şi capacităţile noastre sunt un dar de la Dumnezeu pentru a ne folosi de ele în atingerea scopurilor Sale. Ele nu ne fac mai importanţi decât alţii. Mai mult, ne situează într-un raport de interdependenţă. Fiecare dintre noi are specificul său – talente, abilităţi, experienţe – care îl face deosebit şi util, şi, totodată, responsabilitatea de a lucra cu uneltele pe care le-a primit.

Gânduri de nelinişte. Uneori, vrăjmaşul doreşte să ne întrerupă concentrarea asupra legilor, scopurilor şi învăţăturilor Lui Dumnezeu şi liniştea mentală pentru a ne deturna de pe calea pe care Creatorul ne-a pus. Tulburarea poate veni:

– din grijile şi preocupările noastre, însa 1 Petru 5:7 spune:

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

– din teama cu privire la viaţa noastră, însă Proverbe 29:25 ne atenţionează:

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

– din relaţia incorectă pe care o avem cu Dumnezeu, noi înşine şi semenii nostri, căci

Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit. (Iov 15:20)

Dar în Proverbe 1:33 stă scris:

…cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

Liniştea mentală vine din odihna minţii noastre în Hristos, imersarea ei prin credinţă în dumnezeire. Înseamnă aplicarea, implicit în beneficiul minţii, a îndemnului hristic:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Acceptaţi-Mă – cu alte cuvinte – prin credinţă, Eu voi intra în inima voastră şi Voi conduce mintea voastră în adâncurile bogăţiei de pace a Tatălui ceresc.

Dar poate însemna, simplu şi indiferent de argumente, explicaţii sau înţelesuri intelectuale, a face exercitiul predării minţii tale – prin credinţă – Providenţei, pentru a o ascunde, proteja şi împlini în infinita Sa prezenţă.