E decembrie. Suntem aproape de Craciun. 

Totul a devenit parca mai animat. Am socotit zilele, am facut calculele si incepem deja sa planuim mini-vacantele si meniurile. In orase au aparut deja targurile de Craciun si s-a si starnit o competitie online privind frumusetea acestora. 😉

Intrebarea cel mai frecvent rostita este : “Unde iti petreci sarbatorile ?”  Reapar cuvinte aproape uitate, precum iertare si bunatate sau daruri.

Curand va incepe goana prin magazine pentru a umple desaga lui Mos Craciun cu darurile mult ravnite. Se scot din sertar retetele cu mancarurile traditionale. Si vor urma acele zile de epuizare, ale curateniei de Craciun si ale gatitului de Craciun, pentru ca, nu-i asa ?, o astfel de sarbatoare trebuie intampinata cu o casa curata si o masa imbelsugata.

Si suntem atat de prinsi si atat de ocupati incat pierdem din vedere cea mai importanta intamplare a noptii de Craciun.

Orasul meu, orasul tau, se aseamana Betleem-ului de odinioara.

La fel ca atunci, e multa lume si e multa agitatie. Locuitorii Betleem-ului s-au intors in orasul lor, de pe unde erau plecati, pentru ca Cezar August a dat porunca sa se faca un recensamant. In zilele noastre, oamenii se intorc de pe meleaguri straine acasa, la familiile lor, pentru a petrece impreuna sarbatorile de iarna.

La fel ca atunci, orasul e prins cu treburile sale. Atunci Maria a cautat un loc in care sa Il aduca pe lume pe Mesia. Acum, Mesia isi cauta un loc in inimile noastre, pentru ca sa se nasca.

Daca ne-am opri putin din alergarea nebuna, I-am putea oferi ieslea inimii noastre pentru ca sa se nasca in ea. Si am ramane uimiti de aceasta intamplare minunata.

Am ramane coplesiti de magnitudinea iubirii Sale pentru noi.

Dumnezeul cel Atotputernic, Cel care a creat universul intreg din Cuvant, Cel care este fara inceput si fara sfarsit, Isi doreste atat de mult tovarasia noastra incat a venit printre noi. A venit asa cum vine orice copil: dintr-un pantec de femeie. Daca am intelege acest lucru … Atat de aproape de noi a venit, incat s-a conceput pe Sine in pantecul unei femei … create de El.

Din nemarginirea Sa a venit in trup marginit pentru ca sa fie aidoma noua.

Gandeste-te un pic … Dumnezeu intr-un trup ca al tau.

Apoi, a crescut la fel ca orice copil. A invatat sa mearga, sa manance singur, sa citeasca, sa vorbeasca. Probabil ca – prunc fiind – iesea pe strazi si se juca cu ceilalti copii de varsta Lui. Probabil ca a venit de nenumarate ori acasa cu genunchii juliti. I-a fost foame, i-a fost sete, i-a fost cald, s-a simtit obosit … la fel ca oricare dintre noi.

Ma intreb ce simtea si ce gandea Maria cand Ii incalzea laptele sau cand Ii servea masa… Dumnezeu la masa ei, mancand din bucatele pregatite de ea. Punandu-l in patul Lui, sa doarma si poate … cantandu-I un cantec de leagan. Sa privesti in ochi pe Dumnezeu … poate sa-I stergi lacrimile de copil si sa Ii auzi rasul cristalin …

Intelegem oare suficient de bine ce anume avem aici?

Dumnezeu in trup de carne. Care a simtit si a experimentat, la fel ca noi, viata asa cum e ea.  Nimic din ceea ce traim nu ii este strain. Nici o emotie, nici o senzatie, nici o durerea nu Ii este Lui straina. A muncit in atelierul tatalui sau pamantesc, deci cunoaste truda ta de a-ti castiga existenta. Stie cum este sa fi tradat de cei la care tii foarte mult. Stie cum e sa fii respins si denigrat. Stie cum e sa fii ispitit, tentat.  A fost neinteles si nedreptatit. Socotit vinovat fara sa fi avut nici o vina. Si condamnat fara sa aiba parte de un proces corect.

Oricare ar fi lupta ta din acest moment, ea nu Ii este straina. Nu doar o vede, dar STIE exact ceea ce simti. Cum te simti. Pentru ca El a fost acolo unde te afli tu acum.

Ce inseamna asta pentru noi ?

Poate insemna totul sau poate ca nu inseamna nimic.

Daca inseamna totul, atunci putem avea siguranta ca nu suntem singuri. Ca nu suntem necunoscuti de catre Cel care ne-a creat. Ca avem mai multa valoare decat am fost invatati sa credem. Ca suntem pretiosi si iubiti cu o dragoste nebuna, cum numai un Dumnezeu nebun de iubire stie sa iubeasca. Ca avem unde ne gasi adapost in vreme de furtuna si avem unde ne afla speranta si linistea atunci cand totul pare ca se prabuseste in jurul nostru.

Daca nu inseamna nimic, atunci ramanem in continuare singuri. Nu pentru ca nu am fi cunoscuti, pentru ca suntem. Nu pentru ca nu am avea valoare, pentru ca avem. Nu pentru ca nu suntem pretiosi si iubiti, pentru ca suntem. Dar suntem singuri pentru ca respingem cel mai minunat dar pe care L-am putea primi in seara de Craciun, sau in orice clipa a vietii nostre: nasterea lui Mesia in ieslea inimii noastre.

Faptul ca noi il vrem mai mult pe Mos Craciun decat pe Isus Cristos, nu schimba nimic din CINE este El, Mesia. Nimic din ceea ce simte El pentru noi. Nimic din ceea ce El vrea pentru noi. Dar … cand toate zilele de sarbatoare se vor fi sfarsit, cand beculetele se vor fi stins, cozonacii vor fi fost mancati de mult si colindele vor fi fost deja amutite … vom constata – pentru a cata oara ? – ca vidul din fiinta noastra ne consuma in continuare si ca nici un cadou, oricat a fost el de mult dorit, nu a reusit sa il umple …

Pentru tine, ce inseamna Craciunul?