F
rica este o formă de credință. Este credința în minciuna celui rău.
Iar atunci când glasul fricii a pus stapanire pe tine, tu ai acceptat căpăstrul. Cineva te va ține legat la carul lui pentru a-i purta poverile spre casă.
„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” – (Prov. 29:25)
Ți-e frică să intri în posesia binecuvântărilor tale?
Dacă ți-e teamă să îți trăiești destinul, atunci probabil:
– Vei merge la școli,
– Vei cheltui pe cursuri scumpe,
– Vei învăța nopțile pe brânci,
– Vei face masterate și doctorate,
apoi un mediocru care are câteva grame de curaj în plus față de tine te va angaja pe doi lei să îi construiești imperiul.
Și până să îți dai seama, visul tău va fi acoperit de nisipul deșertului din viața ta, trăindu-ți zilele în nemulțumire.
Frica de a intra în posesia binecuvântărilor tale poate să aiba cauze complexe si adânci, te cred și știu.
Însă frica te poate costa o perioada de „40 de ani de pribegie” până să intri în ceea ce îți dorești, știi că ți-a fost promis și posibil să fie la o întindere de braț.
Asta, dacă vei intra vreodată…
Și numai pentru că în momentul în care Dumnezeu te îndemna să-ți însușești binecuvântarea tu te retrăgeai în carapacea aparent protectoare a iluziilor tale. Invocând motivul că dușmanul tău (considerat deja învins de către Dumnezeu!) este mai puternic decât tine.
„Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: «Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.»” – (Numeri 13:31)
Ești „victima” imaginației tale pe care o alimentează frica
Imaginația ta este bună în măsura în care este un instrument prin care să crești, să îți atingi țelurile. Dar atunci când ea îți creează „uriași indestructibili” care populează Țara Promisă ție, ea este cel mai mare impediment.
„Problema” nu este că Dumnezeu nu ar vrea să-ți dea ceea ce îți trebuie și ți-a promis. Însă dacă nu îți duci luptele interioare cu uriașii iluzorici care te țin la hotarele binecuvântărilor tale, tu nu te vei bucura niciodată de bunătatea Lui.
„Domnul a vorbit lui Moise și a zis: “Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel.” – (Numeri 13:1,2)
Numai tu poți să–ți porți bătăliile fricii
Bătăliile interioare ale fricii tale nu le poate purta nimeni în afară de tine. Prin credința în credincioșia și dragostea Lui Dumnezeu față de tine.
Dar vei începe să-ți duci bătăliile fricii în momentul în care vei decide să nu mai dai atenție nimănui, niciunui personaj mental negativ creat de talentul tau „desăvârșit” de scenarist al vieții tale. Și să te concentrezi pe Hristos. Pe ceea ce ai primit deja, ți-a fost alocat, și urmează să fie concretizat în viața ta.
Cu atitudinea corectă:
Desigur, ce este spus la Proverbe 29:25, este adevarat. Dar, este clar ca acolo sunt aratate doua situatii.
Una este “frica de oameni”, si aceasta este bineinteles “o cursă”, … Isus spune in Luca 12:4, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
Acum, daca s-a inteles ca nu este buna frica de oameni, urmeaza partea a doua si aceasta este foarte importanta: “increderea in Domnul”. Fiindca daca este cineva care nu se increde in Dumnezeu, se pierde.
Astfel ca partea a doua care spune: “…dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă”, implineste ceea ce trebuie pentru a avea viata.
Deci, nu trebuie sa te temi de oameni decat doar pentru ca te increzi in Dumnezeu, altminteri esti un om pierdut.
Si, de asemeni, trebuie sa asculti de adevar; iar acesta spune la Romani 13:7,
Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Prin urmare, de cineva tot trebuie sa va temeti, fiindca este spus: “cui datoraţi frica, daţi-i frica”.
Cui trebuie sa dati frica? De cine trebuie sa va temeti?
Aici, tot Domnul raspunde:
Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. (Luca 12:5)
Cineva, fără adevărata frică de Dumnezeu nu ştie nimic, pentru că Frica de Domnul este începutul ştiinţei (Proverbe 1:7).
Deci, este clar că nimeni nu poate să aibă ştiinţă dacă nu are frică de Dumnezeu, după cum este scris, “proştii şi nebunii vor urî ştiinţa” (Proverbe 1:22).
Mulțumesc. Am savurat cu un zâmbet larg direct din inimă, materializându-se într-o întindere până la refuz, a buzelor mele. Deci, cu alte cuvinte, am fost încântată. Fii binecuvântat!