Aștepți să-ți vină ajutorul de undeva.

Deși ar putea să te ajute, observi că oamenii nu se sinchisesc prea mult să îți dea o mână de ajutor în direcția pe care ți-o dorești. Nu primești o mână de ajutor nici din partea celor care au posibilitatea și nu i-ar costa poate decât câteva minute să o facă. Dar nu o fac…

Asta îți amărăște inima, schimbă mintea, reorientează viața. Prin deciziile pe care le iei din concluziile eronate pe care le tragi:

„Nimeni nu merită nimic!”

„Bărbații sunt niște…”

„Femeile sunt mereu…”

„Pe toți îi doare-n cot!”

„Lumea-i rea!”

„Bogăția corupe inima.”

Și nu te gândești pentru o clipă că problema este pusă greșit.

Așteptându-te din partea omului să îți rezolve problemele, să îți ofere ajutorul, să te protejeze, să vadă în tine miracolul plăpând pe cale să își ițească vlăstarul, vei fi dezamăgit.

Gândește-te că nimic nu mișcă în lume fără de știința Lui Dumnezeu. Că ajutorul numai de acolo îți poate veni. Dar nu ți se îndeasă în desagă.

Viața ta nu este mașinăria nimănui, așadar cere implicarea ta. Să te rogi. Să crezi. Să mulțumești pentru ceea ce ai chiar fără să vezi încă nimic concret. Să aștepți totuși să se concretizeze în fiecare clipă sau, treptat, zi de zi.

Ajutorul îți vine prin credință

Credința ta deschide uși pentru împlinirea concretă a ceea ce vrei. Nu așteptarea greșită a unor gesturi din partea altora. Nici măcar din partea Lui Dumnezeu de a forța lucrurile pentru tine. Ele au loc după ordinea universală și se manifestă în viața ta prin credința pe care-o ai. Dar așa cum poate nu te așteptai să fie.

Dacă tu nu crezi că poți să primești ajutor și că acesta este pe cale să ți se acorde, sau – mai mult – că ți s-a acordat și că acum se țese plasa care să te salveze de la cădere, nu vei încerca să faci nimic în privința salvării tale. Dacă tu crezi că ești părăsit pe un pământ sterp, fără cele necesare supraviețuirii, atunci nu vei mai lupta pentru nimic. Nu vei încerca să ieși de unde ești.

Ajutorul îți vine prin acțiunea ta

Ajutorul nu înseamnă neapărat că tu vei sta sub palmier și ceva benefic se va întâmpla cu tine. Am crezut mult timp asta. Dar este o naivitate.

De fapt ajutorul care ți se acordă trebuie să fie întâmpinat de efortul personal de a ieși de unde ești. De multe ori ajutorul este o mână întinsă la capătul gropii în care te afli. Dar una care nu ajunge până în fundul gropii. De aceea trebuie să faci ceva ca să te ridici un pic, să schimbi poziția în care te afli. Să ajungi la un nivel superior. Puterea dată de sus pentru asta este în tine.

Dar trebuie să crezi aceste lucruri. Și vei fi ajutat, dacă te opintești să urci până la punctul în care să fii tras afară.

Însă pentru toate este nevoie să crezi că:

♦ Nu ai ce căuta acolo unde ești acum, în necaz. Nu ești acolo din voia nimănui superior, nici de pe pământ, nici din ceruri – Dumnezeu;

♦ Ai primit deja ajutorul necesar (nu neapărat cel pe care ți-l imaginezi) și e pe cale să se concretizeze;

♦ Ai puterea interioară necesară să urci până la punctul în care ajutorul să te întâlnească.

Eu cred că merită o încercare.

Ce zici?