În fiecare zi din viața noastră ne vom întâlni cu două tendințe antagonice. Cea care, izvorâtă din fire, are ca țintă moartea. A noastră și a semenului. Și apoi cea care, din duhul cel dimpreună cu Tatăl pornită, caută înălțarea spirituală, zidirea celui de lângă noi și viața.

Prima tendință naște un comportament de tip PIRON. În fiecare clipă, întețindu-se spre final, acesta conduce spre străpungere, suferință, agonie.

Comportamentul PIRON este alcătuit din componente care se adapă din lumea întunericului. Adică:

Păcat, plăcere egoistă, dependență (viciu). Păcat, pentru că izvorăște din neascultare și răzvrătire care denotă lipsa înțelegerii Adevărului revelat. Plăcere egoistă, pentru că mereu firea decăzută privește spre propriile interese. Desigur, „propriile interese” fiind o iluzie, ținând cont de faptul că nimeni nu poate beneficia de nimic atâta timp cât ține pentru sine. Viața înseamnă mișcare și generozitate. Înseamnă deopotrivă să iei ce îți trebuie, metamorfozând în aspecte noi ale binecuvântării, și să lași să plece spre nevoile altora ceea ce îți prisosește…

Dependență, pentru că, în absența protecției și puterii divine, suntem la cheremul forțelor anihilării. Viciul absoarbe energia vitală spre o moarte iminentă.

Invidie, intoleranță, neacceptare, neiertare. Invidie, pentru că nu înțelegem că avem continuu tot ce ne trebuie pentru propria noastră dezvoltare și strălucire. Intoleranță, neacceptare atunci când judecăm experiențele și oamenii după criteriile naturii decăzute. Neiertare, pentru că raportăm comportamentele semenilor la ego-ul umflat prin minciună.

Resentiment, ură, dispreț. Pentru că, în rătăcirea minții noastre, avem impresia că există ceva ce ar putea să ne distrugă în afara propriilor noastre păcate. Nimeni nu poate să ne facă nimic rău fără participarea noastră prin păcat. Este ușa prin care dăm voie suferinței să ne viziteze. Iar atunci când eronat credem că ceilalți sunt cauza durerii noastre, suntem la un pas de a lăsa buruiana triradicală a resentimentului, urii și disprețului să ne invadeze sufletele și relațiile.

Ocară, bârfă, denigrare, minciună. Ocară, bârfă, denigrare, pentru că așa înțelegem să lovim în ce ne lovește sau amenință, minimalizând dimensiunea pericolului. Minciună, deoarece în acele clipe suntem sub influența părintelui neadevărului (Ioan.8:44).

Necredință, infidelitate, neascultare, mândrie. Adică un centru fixat egoist pe sine, sub puterea plăsmuirilor din care ne-am alimentat identitatea.

Prin PIRON, firea noastră a fixat pe cruce trupul perfect al Mântuitorului nostru. Al Celui care reprezintă Mielul dăruit spre sacrificiu în vederea eliberării noastre de sub puterea păcatului. Din dragoste, El a lăsat ca lucrurile să fie așa. Tot din dragoste, El a făcut posibil ca niciodată să nu mai fim folosiți drept unelte inconștiente ale durerii de către vrăjmașul care ne-a împins spre comportamente ale morții.

Acceptăm noi acest lucru astăzi?

 

(Ce este comportamentul de tip CUI? – Revino pentru a afla)