Minunea

Cine spune că Dumnezeu nu face şi astăzi minuni?

Priviţi în ochii fiecărui nou-născut şi veţi vedea Eternitatea întrupată. Priviţi-vă chipul în oglindă în fiecare dimineaţă şi veţi vedea unicitatea fiecărui Cuvânt rostit de Dumnezeu, îmbrăcat în aparenţa umanităţii, înzestrat cu puterea de a schimba imposibilul. Priviţi natura neatinsă a fiecărei zile şi veţi vedea minunea vieţii în magnifica ei expresie.

Ascultaţi tăcerea profundă a unui credincios în faţa Lui Dumnezeu şi veţi înţelege că, în adâncul fiinţei sale, se află minunea prezenţei divinităţii, ca o floare deschisă cu petale de lumină.

Miracolul întrupării Lui Hristos, pe lângă uimitoarea şi tainica Sa concepţie, constă în faptul că Dumnezeu, infinit superior şi neatins de păcat, găseşte în inima Sa adâncimea dragostei care-L face să coboare în străfundurile abisale ale temniţei omeneşti – luându-şi veşmântul neputinţei creaturii – şi să desfacă legăturile care ţin umanitatea prizonieră.

Pentru noi, această dragoste este de neconceput. Pentru El, este natură. Cu toate acestea, în fiecare an sărbătorim ceea ce are sens doar prin credinţă, această poartă prin care înţelesul, nemijlocit, devine el însuşi o minune divină.

Pentru că minunea nu este doar manifestarea supranaturalului, ci şi supranaturalul înţelesului pe care îl primim în adâncul inimii cu privire la viaţă.

Şi acest lucru este un har…