Înaintea lucrării tale spirituale trebuie să se desfășoare o alta care să o recomande.
La fel cum Ioan Botezatorul a lucrat și și-a dus misiunea până la capăt chiar înainte de a începe cea a Lui Isus, și lucrarea chemării tale trebuie să fie precedată de o alta. A ta sau a altuia. Dar care să o deschidă pe a ta.
Cum ar putea începe totul
Poate că la fel ca mine, și tu, atunci când ai intrat într-o biserică, ai vrut ca membru să te apuci de treaba la care ai simțit și crezut că ești chemat. Poate că și ție ți s-a spus că pe moment este mai bine să iei un loc pe-un scaun și să aștepti momentul potrivit. Să privești, să înveți, să aștepți momentul propice serviciului tău spiritual. De cele mai multe ori, asta înseamnă să începi de jos, să înveți să slujești până la timpul maturizării tale. Ca apoi să o pornești la drum după rânduieli și în totală supunere față de autoritatea locului.
Și poate că, la fel ca mine, nu ai avut nimic impotriva ideii de a începe cu primul pas smerit intrarea în slujirea semenilor tăi după nevoile locului în care te afli. Doar că ai dorit să începi slujirea de jos prin lucrarea chemării tale, și nu în cea a administrației altuia…
Înainte de lucrare intri în biserică
Nu este nimic rău să stai la ușa bisericii și să primești cu o inimă ospitalieră oamenii care intră dacă ai o inimă caldă și un suflet deschis. Nu este nimic greșit și nelalocul lui să servești la mese, să împarți pomenile, ajutoarele, dacă inima ta lăcrimează pentru oameni și te doare sufletul pentru lipsurile din viața lor. Dar îți dorești ca toate acestea să se petreacă pentru o perioadă în care să înveți să lucrezi în armonie cu ceilalți și să te integrezi unui organism spiritual.
Lucrarea smerită a începutului slujirii tale trebuie, mai devreme decât mai târziu, să se petreacă în cadrul misiunii tale pe care ai primit-o de sus.
Pentru că, parafrazându-l pe Creangă („Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească”), aș spune:
• Dacă-i învățător să învete,
• Dacă-i lider să conducă,
• Dacă-i profet să profețească…
De cine are nevoie biserica să primească în sânul ei?
Doar că bisericile nu au atâta nevoie în mijlocul lor de oameni deosebiți, cât de suflete supuse și de încredere. O încredere care, da, de multe ori nu vei reuși să o capeți tocmai datorită râvnei tale pentru Casa Tatălui tău cu care vei biciui „schimbătorii de bani” și „vânzătorii de boi, oi și porumbei” și a celei de a-ți practica lucrarea pentru care te simți chemat.
O lucrare în care vei putea intra doar dacă vei fi făcut sau te vei face remarcat.
Nu ești mai presus ca Învățătorul tău
Nu te aștepta ca lucrurile să mergă cu tine diferit de felul în care au mers la începuturile creștinismului.
Pentru că „ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui”, lucrarea ta în sânul comunității sau a Bisericii universale va începe cam în aceleași condiții în care a început cea a Mântuitorului:
♦ Timpul lucrării tale să fie potrivit;
♦ Ceva din lucrarea ta actuală sau a altuia să-i facă întrarea celei în care vrei să slujești;
♦ Intrarea se va face printr-un botez, care poate să însemne:
° învestirea ta într-o funcție,
° un gest, act, faptă de sacrificiu, curaj sau dragoste autentică din partea ta pentru alții prin care primești încrederea oamenilor,
° un semn sau întâmplare supranaturală prin care primești credibilitate (răpiri sufletești, vindecări miraculoase etc).
Și-acum ce poate urma?
Însă de-acum nu este timpul răsuflărilor ușurate, ci a perseverenței, tăriei și vigilenței acute. Dacă lucrarea ta va fi una revoluționară și vederile tale mai largi decât ale majorității, te poți aștepta să nu fie primită în unele cercuri cu optici mai degrabă… tradiționale.
Amintește-ți totuși vorbele lui Gamaliel:
Dacă în adâncul sufletului tău știi că ea este inspirată de Sus, te poți aștepta ca ea, prin tenacitatea ta, să prospere și să aducă roade. Dar nu fără statornicia ta, orice ar fi, în credință, râvnă și dragoste pentru Dumnezeu.
Comentarii Recente