Ceea ce am nevoie este să reușesc.
Nu este de-ajuns că merg cu Dumnezeu înainte. Că mă lupt în Numele Lui. Nu e de-ajuns că declar și poruncesc în Numele Lui.
Nu e de-ajuns că refuz în Numele Lui ispita.
Trebuie să reușesc.
Trebuie să biruiesc.
Viața creștinului, corectă, pioasă, fără biruință este ca o suliță fără vârf.
Ca o pastilă fără un ingredient important.
Adică inutilă. Care nu aduce vindecare.
Ce este biruința?
Biruința înseamnă neapărat să cuceresc ceva. Să iau cupa, să dau cu adversarul de pământ.
Dar biruința începe cu faptul că rezist, mă ridic în picioare atunci când vrăjmașul mă vrea jos. Zdrobit, fără speranță și credință. Dând vina pe Dumnezeu, părinți, sistem, societate pentru neplăcerile din viața mea.
Pot să umblu cu Dumnezeu mereu, să Ii cer ajutorul, puterea, intervenția, mila. Să fac apel la generozitatea Lui în fiecare moment și fiecare situație din viata mea.
E corect. E creștinește. Dar e doar o parte din soluție!
Hristos nu a murit pe cruce ca eu să mă târăsc prin viață. El nu a suferit ca eu să supraviețuiesc. Nu a îndurat batjocurile ca eu să duc o viață mediocră. Frustrat. Să mă las călcat în picioare, să îndur orice situație, că „așa e bine”… Să mă supun, să trag orice ar fi, să mă mulțumesc cu ce și cât am, să nu crâcnesc, să mă las abuzat.
Viața de creștin, așa cum ne-o trăim majoritatea, este o viață de înfrânt. Un înfrânt care se roagă să fie mai bine (un „mai bine” pe care nu ni-l conturăm și la care nu participăm). Care accepta lucrurile așa cum sunt, chiar dacă le face rău și altora.
Biruința înseamnă să îți trăiești viața de creștin
Viața de creștin este una de acțiune, nu pasivă. O acțiune care pornește de la mine.
Să schimb:
- lucrurile spre care privesc,
- credințele care mă limitează,
- atitudinile care mă împiedică,
- faptele care-mi influențează comportamentul,
- modul în care răspund la consecințe și rezultate.
Sunt eu un creștin?
Să fii creștin înseamnă să știi că ești al lui Hristos și El al tău.
Una cu El, orice ar fi. Iar de acest lucru să fii mai convins decât de faptul că respiri.
Mai înseamnă să faci ce ți-a spus El să faci, nu ce îți închipui tu că trebuie.
Adică:
- să te iubești,
- să ierți
- să mergi mai departe, schimband ce te împiedică s-o faci,
- să-ți iubești semenul (abia în momentul acesta poți!),
- să ceri cu credință,
- să primești cu convingerea că ce ai cerut este aprobat și se îndreaptă spre tine,
- să mulțumești și să lauzi puterea Lui,
- să te aștepți clipă de clipă la concretizarea lucrului primit,
- să începi să acționezi pe baza faptului că deja ai primit (fără să vezi încă acel lucru concretizat),
- să folosești ce ai primit, bucurându-te de el, ca să sufletul tău să primească vindecare,
- să împărtășești ce s-a concretizat deja.
Biruința înseamnă să fii, să faci, să ai, să dai. În această ordine și neapărat toate. Nu să te mulțumești cu starea lucrurilor. Nu să te porți „creștinește”.
Biruința înseamnă să ai liniștea, echilibrul, bucuria pe care ți le dorești, jobul, banii, concediile relaxante de care ai nevoie, mijloacele adecvate de producție, de lucru pentru tine etc – și să împărtășești cu alții.
Dar nu uita!, biruința înseamnă să ajungi să dai. Nu te opri până acolo.
Nu este de ajuns să ai ca să fii în biruință. Pentru că asta doar zădărnicește planurile și dărâmă construcțiile celui rău. Trebuie să dăruiești, pentru că acest lucru zidește peste dărâmături o nouă construcție. Pozitivă, utilă, un loc revendicat și primit prin Hristos.
Isus prin viața, moartea și învierea Lui a zdrobit puterea dușmanului din tine. Dar, mai mult, a și revărsat Duhul Sfânt peste golul din inima ta, construind din temelii un om nou.
Toate bune și frumoase, dar unde este credința pentru acestea?
…credinta vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Comentarii Recente