Să-ți spun un „secret”:
S-ar putea ca mult mai mulți dintre cei care și-au declarat sau „manifestat” dragostea în viața ta să nu te iubească și tu să nu știi…
Că probabil nu toți te iubesc, deja asta știai. Sau, cel puțin, sper. Însă e posibil ca nici măcar cei care nu te iubesc să nu știe că nu o fac. Cum așa?
Iată cum:
De ce nu iubim cu adevărat
Motivele pentru care ne declarăm sau manifestăm în general „dragostea” sunt multiple:
♥ simțim un val de sentimente plăcute pe care majoritatea societății le consideră ca fiind parte sau forme de manifestare a dragostei;
♥ suntem codependenți de cineva și asta ne face să credem că-l/c-o și iubim;
♥ simțim o atracție erotică puternică față de cineva și avem impresia că-l/c-o iubim etc.
Însă dragostea nu are de-a face cu niciuna dintre acestea. Și de fapt cu nimic din ce simți, gândești, crezi omenește cu privire la cineva.
Ce este dragostea?
Dragostea este de natură spirituală, își are sălașul în spirit și se manifestă spiritual generând decizii cu niște consecințe specifice. Este altceva și mai mult decât sentimente, gânduri, emoții, senzații, voință. Și total împotriva egoului și al instinctului de conservare.
Pentru că dragostea (care este un dar ceresc și are nevoie să fie dezvoltat) te va face să:
♦ ierți, chiar dacă pe moment îți vine omenește să „crăpi” capul cuiva;
♦ mergi mai departe în relație, indiferent de greutăți, unele neînțelegeri, diferențe de opinie, alegeri personale;
♦ respecți persoana, indiferent de manifestările ei;
♦ dăruiești, chiar dacă nu ai destul;
♦ sacrifici, chiar dacă celălalt crezi că nu merită;
♦ renunți, indiferent de ce pierzi, de cât adevăr ai, de sentimentele tale de frică, de consecințe pe termen lung;
♦ aperi, protejezi, chiar cu prețul vieții tale etc.
Dragostea este motivul pentru care noi toți am meritat moartea și am primit în schimb viața. Pentru care Isus Hristos a murit pe cruce în chinuri după ce a fost batjocorit.
A fost o alegere făcută din inimă (duh) după ce întreaga Lui viață de până atunci s-a manifestat prin iubire așa cum a știut în duhul Său că trebuie să o facă.
Dragostea și egoul tău nu pot să stea împreună. Pentru că pur și simplu egoul tău nu știe și nu poate să iubească. Egoul nu este interesat decât de sine, și nu iubește decât în interesul său.
Așa că:
Alege ascultându-ți inima;
Iubește ascultându-ți spiritul.
Aţi spus că dragostea e un dar si e de natură spirituală.Da, aşa este. În schimb eu văd dragostea nu ca pe ceva dependent un lucru curat sau necurat. Ce vreau să spun: Dragostea de păcat nu e diferită de dragostea de Dumnezeu. Ea are aceleaşi manifestări: se jerfeşte pe sine, se gândeşte la folosul păcatului mai mult decât la folosul personal….etc.
Eu definesc dragostea în felul următor: în plan spiritual cu cât ajungi mai aproape de cineva cu atât iubeşti mai mult ceea ce iubeşte aceea persoană, valorile lui. În plan spiritual mai aproape de cineva ajungi dacă rămâi pe căile lui care au la bază valorile lui. Dacă omul dintr-un motiv sau altu( nu are importanţă motivul) rămâne pe căile lui Dumnezeu ca Iov( de exemplu) El ajunge să împărtăşească( să devină parte) valorile lui Dumnezeu, iar lucrul acesta il va apropia cu duhul (spiritual) de Dumnezeu. La fel dacă un om dintr-un motiv oarecare rămâne pe căile păcatului, el ajunge să împărtăşească valorile Celui Rău, iar lucrul acesta îl va apropia spiritual din ce in ce mai mult de păcat.
Aşa se explică faptul că credincioşi( chiar născuţi din nou) care o iau pe căile iubiri de lume se răcesc faţă de Dumnezeu( dragostea de Dumnezeu nu rămâne în ei) Aşa definesc eu dragostea.