Ucenicia ta față de Hristos comportă un aspect al identității tale pe care mulți dintre noi, creștinii, o înțelegem greșit – cea de evanghelist.
Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.
Evanghelizarea nu este apanajul câtorva hăruiți capabili să susțină o sesiune de public speaking convingător în fața stadioanelor pline. Evanghelist este fiecare dintre noi, chiar dacă, după credința și darul fiecăruia, zona noastră de influență este redusă. Poți fi evanghelist în familie, în grupul de prieteni, pentru cititorii blogului tău de pe Internet sau chiar și numai pentru câte o persoană pe care Dumnezeu ți-o aduce în cale. Iar mijloacele să o faci sunt multiple. Nu trebuie să fie în biserică, școală, stadion, sală de spectacole sau să bați în lung și-n lat lumea în misiuni. O poți face prin viu grai, spunându-i câteva cuvinte colegului tău. Poți scrie un e-book pe care să-l postezi în rețeaua electronică care ne-a adunat pe toți în această lume virtuală. Poți să cânți, să joci un rol într-o piesă, să desenezi.
Se spune că Francisc de Assissi ar fi afirmat: „Predica Evanghelia fără încetare, și, dacă este nevoie, folosește cuvinte”. Nu există decât limitele creativității tale în ce privește modalitățile de a evangheliza.
Cantitate vs. calitate
Poate că vei spune: „Ei bine, cât pot eu să contribui la salvarea lumii prin evanghelizare? Cât din ceea ce fac eu în sfera mea de influență poate să schimbe în bine mersul lucrurilor în lume sau în Biserica mistică a Lui Hristos? Nu prea știu să abordez oamenii, nici să explic sau să descriu ceva, iar de talente prin care să-mi exprim mesajul nici atât. Eu sunt un simplu ________ (completeaza spatiul liber) și îmi văd de treaba mea. Merg la biserică, mă rog, mai imprumut cuiva o carte”.
Dă-mi voie să-ți ofer o veste bună. Cantitatea în Împărăția Lui Dumnezeu nu contează. Ceea ce contează este calitatea gestului tău, indiferent care este acela.
Să-ți spun o poveste:
În clasele a XI-a și a XII-a am avut o colegă de bancă foarte de treabă și cu un suflet pe care eu l-aș cataloga drept bun. Mă lăsa să copiez de la ea, îmi șoptea răspunsurile și nu mă turna atunci când ascundeam în bancă fițuicile… (glumesc!)
Nu țin minte dacă și cât mi-a vorbit despre Dumnezeu, deși era o membră într-o biserică baptistă din orașul meu. Dar a făcut gestul de a-mi da o Biblie. Prima mea Biblie din viața mea. Apoi o carte despre o fată care a învins, prin credință și putere de Sus, vicisitudinile vieții în urma unui accident care a lăsat-o cvadriplegică – Joni Eareckson. Un al treilea gest a fost că m-a invitat la o întâlnire a adunării din care făcea parte. Poate că vei spune că nu e mult în termeni cantitativi, dar a fost, o știu, făcut totul din inimă. A contat asta pentru schimbarea direcției mele? Nici ea, nici eu, și nimeni nu va putea spune cât au însemnat gesturile sale pentru calitatea vieții mele. Doar Bunul Dumnezeu. Dar în 1992 am dat la Teologie la un institut catolic…
Gesturile colegei au fost o cărămidă, al bunicilor care m-au dus pe la biserici și mi-au vorbit despre Dumnezeu în felul lor au fost alte câteva. Apoi alți oameni și cărți care mi-au influențat viața au contribuit toți și toate la ceea ce sunt astăzi. Dar, ceea ce este cel mai important, nimic din toate acestea nu s-ar fi realizat fără lucrarea Lui Dumnezeu care a adunat și îndreptat totul spre scopul dorinței Lui.
Gestul tău, mic sau mare în ochii tăi sau al celorlalți oameni, făcut din inimă, este de o calitate superioară în ochii Lui Dumnezeu. Nu își dorește mai mult decât ceea ce poți să dăruiești astăzi, așa cum ești și cum te-a alcătuit. Este rolul și bucuria Lui de a înmulți puterea faptei tale până într-acolo încât să-I împlinească voința. Amintește-ți de cât a avut nevoie Isus ca să hrănească cinci mii de oameni și ai să înțelegi că nimic nu este prea puțin ca să înfăptuiască o minune în viața ta și a altora.
Sămânța grâului tău aruncat în țărână și udată cu o rugăciune sunt suficiente. Nu-ți bate capul cu restul. El va avea grijă de tot.
Așa că te întreb: Care este aportul tău? Răspunde-ți nu în ce privește cantitatea faptelor tale, ci calitatea inimii cu care o faci pe oricare dintre ele.
Ești tu un făcător de pace (între oameni și Dumnezeu), subliniind una dintre caracteristiciler identității tale în raport cu Dumnezeu?
(În următoarea postare îți voi descrie această caracteristică împreună cu celelalte câteva care alcătuiesc imaginea ta din inima Lui Dumnezeu)
Comentarii Recente