Tacticile de luptă ale vrăjmaşului sunt înşelătoare. Poate că majoritatea crede că a păcătui înseamnă a săvârşi o faptă, însă, cu adevărat, atunci când s-a ajuns aici, păcatul este pe calea desăvârşirii…

Atacuri asupra minţii (continuare)

Ispita sexuală. Ca orice ispită, şi cea sexuală se naşte în minte. Acolo unde se află pământul rodnic în care sunt plantate seminţele păcatului. Înainte de a fi act, păcatele sunt un simplu gând, care, acceptate (plantate) se transformă în intenţie continuată de faptă. Este o modalitate prin care diavolul se foloseşte de instinctele, dorinţele şi nevoile noastre pentru a ne îndepărta de Dumnezeu.

În Matei 5:28 ni se spune:

Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

Oricine, adică, privind o femeie (sau bărbat), acceptă gândul de a se culca cu acea persoană, păcătuieşte prin adulter.

Negativismul. Ți-ar plăcea ca, de fiecare dată când sunteţi în faţa unui pahar umplut doar pe jumătate să „beţi” numai partea goală a paharului, lăsând conţinutul intact? În fapt, o persoană negativistă se „hidratează” doar cu absenţe. Şi asta pentru că niciodată a vedea doar aspectele negative ale lucrurilor nu duce la ceva constructiv. A enumera şi repeta mental defectele unei persoane, de exemplu, nu va crea punţi de legătură cu aceasta – beneficiind de ceea ce are pozitiv -, nu va da posibilitatea de a o ajuta să se schimbe în bine şi va crea aplecarea spre a vedea aproape întotdeauna ceea ce „nu merge”…

Astfel, vrăjmasul ne va ţine într-o continuă stare de tulburare, depresie, amărăciune şi deznădejde.

 Autocompătimirea, autovictimizarea. La fel ca autovictimizarea, autocompătimirea porneşte de la ideea că nu suntem trataţi aşa cum ne aşteptăm sau cum se cuvine, pe măsura valorii, importanţei, dorinţelor noastre, şi suntem folosiţi în interese total străine nouă. Ba chiar şi Cerul are un dinte împotriva noastră… Vrăjmaşul are tot interesul să ne ţină prinşi în acest mod de gândire, căci astfel vom fi într-o continuă stare de revoltă, răzvrătire, nemulţumire şi duşmănie cu oamenii din jurul nostru şi, generalizând, cu societatea. Ochii noştri vor fi aţintiţi asupra modului în care suntem trataţi, necorespunzător, ceea ce va alimenta starea de amărăciune, resentimentele.

În Zaharia 2:8, proorocul îi transmite poporului ales modul în care Dumnezeu îl priveşte şi tratează:

…căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

De asemenea, în Luca 12:24, Isus Hristos le spune oamenilor:

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

Valoarea noastră este cea din inima Lui Dumnezeu, nicidecum aceea pe care ne-o acordă oamenii, indiferent care ar fi, suntem înzestraţi, fiecare dintre noi, cu toate resursele necesare pentru a reuşi şi înconjuraţi de tot sprijinul divin pentru aceasta. Responsabilitatea însă este a noastră. Nimeni nu ne poate deturna de pe cale şi nu se poate folosi de noi decât cu acceptul şi colaborarea noastră.