Toată puterea noastră este interioară. O căutăm degeaba în cei din jurul nostru, în posesiuni, poziţii, avem doar atâta putere câtă deţinem în forul nostru interior. Unul care este constituit din identitatea noastră, din valorile pe care le acceptăm şi motivaţiile pe care le avem. Din calitatea gândurilor, polul și intensitatea sentimentelor nutrite.

Pentru un creştin autentic, întreaga putere vine prin:

– Identitatea creată de Dumnezeu prin înfiere;

– Valorile derivate din iubire;

– Motivațiile dragostei;

– Focusarea gândurilor pe prezența, puterea și lucrarea Tatălui, Fiului și a Duhului Sfânt;

– Sentimentele luminoase care decurg din dezvoltarea și manifestarea roadelor duhovnicești ca urmare a unei vieți centrate pe Dumnezeu.

Iar această putere a noastră este o una cu sens ascendent, care construieşte, înviază, vindecă, animă, eliberează, protejează. Mai mult, este ordonată şi ordonatoare. Dar foarte important: este unica sursă.

Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine”.

Toate, adică nu va exista vreun lucru pe care îl voi face din alte considerente decât voia Sa, îndemnurile, intențiile și scopurile declarate explicit, implicit sau criptate în parabole pentru cei care au urechi de auzit.

Dumnezeu nu Îşi manifestă prezenţa doar în clipele noastre de rugăciune, în orele petrecute de noi la biserică sau în timpul sărbătorilor oficiale. Şi nu, nu se preocupă strict de cele duhovniceşti, ignorând celelalte aspecte ale fiinţării şi existenţei noastre pământeşti. El este Dumnezeu peste trup, suflet și duh, ceea ce înseamnă că fiecare celulă din trupul nostru este creată ca să există, lucreze și să producă doar pentru scopurile Sale, toate energiile pozitive care ne alimentează emoțiile și gândurile sunt prezente pentru a conduce spre rezultate scontate de El, iar duhul este izvorul, animatorul și coordonatorul tuturor acestora.

Oricât am fi de tentaţi sau ne-am amăgi, nu putem măsura același lucru cu ocale diferite în funcție de circumstanțe și nu putem aplica criterii diferite în evaluarea, planificarea şi practicarea faptelor noastre cotidiene. O existență trăită în dualitate înseamnă o viață tensionată, în care, pe de-o parte, vom încărca binecuvântarea, bucuria, echilibrul și pacea, pe de alta, vom descărca blestemul, tristeţea, frustrarea, nemulțumirea, stresul, neplăcerea şi durerea.

Aşadar, „toate” înseamnă că voi trăi astfel ca fiecare parte a ființei mele să fie sănătoasă și aliniată dorințelor divine. Înseamnă că voi alege doar gândurile care să fie constructive și generatoare de bucurie, pace, echilibru, dragoste, cele care să creeze uși spre lumină și sănătate. Înseamnă că voi deschide porțile ființei mele doar acelor resurse care mă îmbogățesc cu adevărat. Adică mă vor binecuvânta cu acea bogăție care este intenționată de Dumnezeu și pentru care s-a smerit și a îndurat tot ce a hotărât mai dinainte să îndure, doar pentru noi, de dragul nostru, pentru a ne elibera și ridica din starea în care eram.

Deși cu aspect de sursă de putere, cea pusă la dispoziția noastră de vrăjmaș nu este una reală, folositoare și constructivă. Ea nu este de fapt sursă în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o amăgire a prezenţei uneia, pentru că iluzionează temporar cu scopul de a atrage spre ruină promiţând satisfacerea acelor nevoi autentice ce pot fi împlinite doar de către Dumnezeu: dragostea, bunăstarea, puterea, bucuria, plăcerea…

Vrăjmașul se folosește de aspirațiile noastre autentice pentru a ne conduce, treptat, dar accelerat, departe de Dumnezeu, spre irosire şi distrugere.

Puterea „de jos” este pervertită, descentrată, golită de semnificaţii şi sortită eşecului. Însă noi ne agăţăm atât de lesne de ea şi o punem drept fundament în lucrările noastre. Pentru că este mult mai uşor să distrugi şi să iei decât să construieşti, uneori fără să ai siguranţa că vei gusta din roadele muncii tale, hrănindu-te însă cu bucuria de a fi parte a unei lucrări controlate de Lumină. Atâta amar de timp petrecut în păcat a creat niște poteci pe care ne este mai ușor să mergem. Dar mai ușor nu înseamnă neapărat mai bine.

Este folositor să înțelegem că pentru viață nu există o altă sursă în afara celei divine. Suntem și ne simțim atât de goliți, pierduţi, slăbiți și inefiecienți uneori pentru că i-am pus o etichetă Lui Dumnezeu şi l-am izolat într-un colţ al sufletului nostru ca un borcan cu murături pe raftul unei cămări. Pentru vremuri de întrebuinţare…