Despre blog

Daca cineva ti-ar spune ca a crede este garantia unei vieti implinite, l-ai crede? Indiferent ce raspunzi, tu déjà detii acel secret. Toti il detinem… Doar ca nu toti suntem constienti de asta. Despre acest lucru as dori sa vorbim.
Credinta este un loc al pacii. Acela in care intrebarile, incertitudinile noastre se sting. Nu pentru ca ar primi neaparat raspunsuri linistitoare, desi primesc intr-o oarecare masura, ci pentru ca aici ele nu mai au neaparata importanta. Este locul in care poti ajunge oricand vrei, pentru ca se afla in tine. Insa nu oricum. A ajunge acolo presupune smerenie, un mod de raportare la Absolut si la propria persoana care te plaseaza dincolo de vacarmul iluziei. In tacere. Acolo unde nu mai ai nimic de spus. Iar in acel moment vei auzi… Si vei sti. Pentru ca a crede inseamna sa stii ceea ce este imposibil de stiut. Dar tocmai acest lucru ii augmenteaza frumusetea. Ea sfideaza orice logica si orice putere mentala de patrundere. E o nebunie plina de intelesuri… O imersare in lumina si mister. E poezia care te imbraca si te patrunde cu Adevarul. Pentru ca – in acea clipa tainica de deschidere – iei contactul cu Realitatea in care se scalda duhul tau, constient de identitati.

Starea de credinta este cea a comunicarii cu Dumnezeu dincolo de cuvinte, „dincolo de nori”, in seninatatea prezentei Lui. Prin ea, Dumnezeu revarsa in sanul tau lumina si puterea Sa, nebanuite si de nedescris, impartasindu-Se cu o nemijlocita tandrete, fara gesturi – ametitoare imbratisare intr-un ocean de pace. Atunci cand crezi, vezi legaturi si sensuri usor ignorate altfel. Pentru ca, prin toate, acel Cineva care te cuprinde in Sine iti vorbeste, descoperindu-ti intelesuri pe care mintea nu le poate apuca, pentru ca nu are cu ce. „Cuvintele” pe care le trimiti, raspunsurile pe care le dai sunt reflectii ale generozitatii Sale – chipuri, coloraturi existentiale, aspecte ale fiintarii tale in Iubire.

Credinta nu este doar garantia unei vieti implinite, ci si izvorul ei. O viata care se defineste prin „a fi”, si nu „a avea”. A fi, pur si simplu, miscandu-te si respirand in Cel care se ni se reveleaza prin numele „Eu sunt cel ce sunt”. Dincolo de reguli, metode, stradanii… In nemarginire.

Dar, inainte de toate, fa primul pas. Deschide usa…

*********************

„Despre credinta” este un taram. Unul in care te invit sa ne plimbam si – daca iti place – sa participi la construirea lui. Un taram care se poate sa te bucure sau sa te manie. Poate chiar il vei parasi la un moment dat. Dar cat timp nu iti produce indiferenta, totul e bine. Indiferenta este singura stare din care nu se poate ajunge niciunde…

Vom putea privi „Lumini si umbre”, vom putea citi „Cuvinte si sensuri”, vom putea asculta „Sunetul departarilor” sau descrie „Caricaturi si caractere”. Insa cel mai important este sa vezi Usa si sa patrunzi prin ea, sa pasesti pe Cale si sa lasi ca Adevarul sa te umple… Sa accepti Viata asa cum este si sa te hranesti din Painea si Apa Sa. Fa oricare din aceste lucruri si le vei face pe toate…

 Despre

Save